Noiembrie…
Îmi vine să mă opresc aici şi să se subînţeleagă tot...
Iubesc şi ador această lună... Poate că din mai multe motive, însă unul este foarte întemeiat... Acum ceva ani (parca au trecut atât de mulţi) acest cuvânt, nume pe atunci, mi-a adus una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii, o bucurie pe care nu am să o uit niciodată. Mi-a adus o fericire cum nu aş fi crezut vreodată, o bucurie cum nu mai trăisem până în acel moment, nişte clipe de neuitat care se păstrează în inimă, în primul rând, şi apoi într-un "caiet prăfuit, uitat sau ascuns pe rafturi vechi", prăfuite de timp, experienţe, amintiri, ani de dor... Este una dintre acele luni care mi-a marcat viaţa pentru totdeauna. Pe fiecare dintre noi ne marchează anumite chestii, lucruri, experienţe. Pe mine, unul, m-a marcat şi mă marchează de fiecare dată tot ce are legătură cu acest cuvânt despre care încerc , cu greu, să vorbesc...
Din anumite motive, care nu au legătură cu cele personale, nu cred că pot spune mai mult. Şi asta din cauza că în viaţă, există lucruri despre care nu poţi să vorbeşti, oricât de mult ai vrea şi oricât de mult te-ai chinui.
Pur şi simplu, cuvintele nu vor să iasă la suprafaţă. Parcă am fi prizonieri ai cuvintelor, ai sentimentelor, prizonieri ai inimii şi oricât am încerca să ne descătuşăm, nu reuşim.
Şi poate totuşi e mai bine aşa, poate e mai bine să nu poţi să spui totul, poate e bine ca unele lucruri să nu iasă dinlăuntru pentru că astfel îşi păstrează farmecul. Sau poate ne este atât de frica să le lăsam să iasă încât ne imaginăm că ar putea ieşi pentru totdeauna şi vor pleca, departe, împreună cu toate amintirile şi am rămâne goi. Poate ne e frică să rămânem singuri şi atunci preferăm să tăcem, să nu pierdem nimic din noi pentru că oricât de singuratici am fi, amintirile sunt printre puţinele lucruri care ne sunt alături în orice situaţie. "Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc..." :)
Nu am să spun că mă chinuie, însă cu siguranţă nu-mi dau pace şi în fiecare an, în această lună, ceva se petrece undeva, ceva reînvie undeva, ceva iese la lumină, ceva precum un vampir ce simte nevoia să se hrănească pentru a mai trece peste încă o noapte. Ciudat este că acest vampir îşi face apariţia numai acum, în rest, nu vrea niciodată nimic. Cât de ciudat să fie? Şi totuşi, să nu o mai lungesc...
Vreau doar să spun cuiva: "Îţi mulţumesc şi îmi e dor de tine în fiecare Noiembrie. În fiecare an, ceasul se opreşte când intră în luna noiembrie a oricărui calendar"...
Şi, ca să fie în ton, ascultaţi: Paula Cole cu o melodie de pe coloana sonoră a filmului “Sweet November”.
4 comentarii:
este in weekend sweet november pe acasa :D
In viata fiecaruia apare la un moment dat cineva caruia trebuie sa ii multumim Cineva care ne atinge sufletul intr-un anume fel, unic si irepetabil.Cineva a carui amprenta ramane pe vecie pe inima noastra.Uneori ,acel cineva ramane alaturi de noi,alteori ....pur si simplu devine o aminitire.Si atunci adunam tot ce a lasat in urma :"un caiet prafuit" , o urma de zambet,o lacrima de pe obrazul drag pe care am cules-o la un moment dat, imaginea celui care pleaca ,pe care l-am lasat sa plece privindul ca o stana de piatra din mijlocul unui drum...le punem intr-un sertar secret al inimii noastre.Amintirile astea ne tin de cald uneori,alteori ne blocheaza interzicandu-ne sa mergem mai departe.
Si....sunt vorbe care trebuie spuse direct,fata in fata, frumos si cu caldura.
Sunt momente in care doar sufletele trebuie sa vorbeasca.
Cred ca pentru fiecare dintre noi exista un moment in care timpul capata alta dimensiune ...cand ne-am dori sa fim acolo unde amintirile erau inca vii...unele lucruri nu pot fi exprimate in cuvinte...se simt doar..iar sufletul vibreaza in modul sau unic!
Foarte frumos ce ai scris!
Ma chiunui de 10 minute sa fac o introducere draguta ,
nimic nu mi se pare potrivit asa ca ... o sa trec peste partea
asta ( cu scuzele de rigoare si cu permisiunea ta ) .
Vroiam sa ti spun ca fiecare are in viata cate o persoana ,
o vorba , o intamplare , un obiect care isi pune amprenta
asupra lui.Cred ca inteleg cum te simti ...sau macar ... iti
inteleg o parte din sentimente.Stiu cum este sa ai momente in
care te trezesti zambind ... momente in care radiezi de fericire
sau plangi de emotie... Dar stiu cum este si cand simti ca
nimic nu mai are sens, cand te simti gol in interior ,
cand te simti singur , cand adormi pe o perna plina de
lacrimi si cand ...cu toate astea ... trebuie sa gasesti puterea
sa zambesti ...gandindu -te ca nu are rost ca ceilalti sa ti
vada suferinta ...cand oricum nu au cum sa te ajute.
Nu vreau sa te fac sa intelegi decat un singur lucru : toti
purtam niste masti !
In fiecare zi treci pe langa niste oameni fara sa poti citi
nimic pe fata lor....fara sa stii daca acasa la ei ...este totul
bine.Si totusi nu se plang ... totusi ...masca lor le ofera o
securitate maxima asupra informatiilor , sentimentelor.
DA ! Recunosc ! Imi place sa studiez oamenii !
Nici eu nu- mi dau masca jos ... decat in fata oamenilor
pe care ii stiu.Acei oameni care sunt incapabili sa mi faca
rau ( cred /sper / imi doresc sa fie asa )
Studiez acei barbati care seara isi numara femeile , zambetele,
sticlele de alcool si masinile de lux iar dimineata lacrimile ,
tristetea si zilele de singuratate...caci poate a gresit fata de EA ...
sau fata de el...nici nu conteaza , orgoliul lui nu -l lasa
sa repare gresala.
Studiez si femeile ... acele femei care se nenorocesc cand se
casatoresc cu barbatul perfect ...desi ...tanjesc dupa dragostea
acelui imbecil care nu are foarte multi bani , nu e foarte
destept, prezentabil , sociabil s.a .m .d .
Mai studiez batranii , copii si adolescentii ...dar asta nu
conteaza.
De fapt aceste studii sunt niste schite ...pentru ca niciodata
n-am ajuns sa cunosc un om mai bine decat in schite.
Si pe tine te -am schitat ... ! ... sper sa te pot desena candva...
dar... nici asta nu conteaza ( pentru tine ).
As vrea sa intelegi ca foarte rar persoana , obiectul ....care
ne-a lasat in inima o urma ...ramane langa noi.
Atunci cand persoana/ obiectul respectiv/a dispare ...trebuie
sa fii pregatit,stiu, e greu...dar trebuie macar sa incerci.
Acesta este ...momentul acela in care ...te simti gol in interior,
trist...s.a.m.d.
Tot ce am invatat pana acum este doar ca ...trebuie sa inveti
sa apreciezi lucrurile pe care le ai , trebuie doar....sa incerci
sa traiesti fara masti.
Tu apreciezi luna Noiembrie , motivul iti apartine ... este
ascuns acolo, sub masca ta .
Nu pot sa fiu sigura daca iubesti luna , cuvantul , vremea ,
vreun eveniment sau vreo persoana pe care ai cunoscut o in
aceasta luna.
Nu vreau , nu pot ,nu-mi doresc ,nu am dreptul sa vreau ,
sa pot , sa -mi doresc , sa-ti cer , sa-mi explici ceea ce simti .
Nu-i nimic ... o sa te studiez in continuare...
Nu uita ! Toti putem sa traim fara masti ...facem asta ...dar
din pacate doar pe perioade scurte.
Si tu poti sa-ti incui mastile in podul casei !
Iti doresc numai bine ! ...cu drag a ta prietena ,
Monnik
Trimiteți un comentariu