A fost groaznic azi...
Nu va puteţi imagina... A fost un stres continuu. Abia am terminat coregrafiile şi încă mai am de învăţat 2 coregrafii pentru perechile din concurs... Şi în toata agitaţia de azi, am stat stresat continuu cu SUA. M-a marcat foarte tare acesta propunere. Orice făceam mă gândeam numai la asta.
Îmi stătea pe creier în mod continuu. Nu mă puteam concentra la nimic altceva, poate din acest motiv am fost şi foarte stresat şi cu capul în nori şi am intrat în criza de timp... În continuare am cerut păreri şi opinii şi în continuare e o nebuloasa totală în mintea mea şi nehotărâre maxima. Cred ca îmi este foarte teamă. De fapt ştiu sigur că îmi este teamă.
“Să plec, să nu pierd oamenii de lângă mine, pe care îi iubesc şi care mă fac fericit, să nu pierd ce am aici şi ce am construit cu foarte multă muncă şi transpiraţie şi muuuuulte ore de nesomn şi nemâncare? Şi cu toate astea, mi-ar plăcea foarte mult să plec, să văd altă lume, să încerc lucruri noi, să trăiesc lucruri noi, să cunosc alţi oameni, să încerc să-mi fac visul pe care l-am avut dintotdeauna?...”
De ce trebuie sa existe aceasta frică? De ce nu putem să trăim fără ea, să luăm decizii fără să ne gândim la nimic înainte? De ce suntem întotdeauna raţionali şi nu ne aruncam în gol? De ce ne e teamă să luăm unele trenuri?De ce sunt atât de importante unele lucruri pentru noi şi oamenii? De ce ne ataşam atât de tare de orice lucru, de orice atingere, de orice mângâiere, de orice om? De ce nu putem fi nişte roboti care să facă exact ce le dictează alţii? De ce trebuie să avem inima care să ne facă să suferim şi să plângem? De ce există sentimente? De ce căutăm să fim fericiţi în fiecare moment? De ce alergăm atât de mult după asta?
Nici măcar nu ştim că există...
Probabil că mulţi gândim că merită să încercam să o găsim şi merită tot drumul până la ea şi chiar dacă nu există a fost totul frumos şi a meritat încercarea. Urăsc începuturile şi deciziile, le urăsc pur şi simplu.
Întotdeauna trebuie să existe un capitol nou, un om nou în viaţa noastră, o şansă nouă, un Nou nou... Sper totuşi să pot să iau o decizie. Am citit toate comentariile şi m-am sfătuit cu mai multă lume. Ştiu că decizia îmi aparţine in totalitate şi trebuie să analizez foarte bine situaţia şi ştiu că totul depinde de mine. Însă dacă până acum în viaţă inima îmi spunea ceva şi mintea altceva, acum sunt la stadiul în care nu ştiu să spună nimic niciuna dintre ele şi nici măcar nu mai cunosc care e inima şi care e mintea... Foarte complicat. Probabil că o să vi se pară nişte tâmpenii, însă e printre singurele locuri în care pot să scriu ce vreau şi pot să spun ce vreau, chiar dacă poate nu citeşte nimeni. Am nevoie totuşi să mă descarc...
Aveţi grijă de voi, să luaţi cele mai bune decizii în tot ce vă priveşte şi... să fiţi fericiţi!
O seara minunată! pusicelu’ bye-bye!
3 comentarii:
Daca nu ar fi toate emotiile de mai sus, acele temeri si toate acele framantari nu ai mai fi facut dans pentru ca nu ar mai fi avut si nu am mai fi stiut sa il intelegem sau sa il primim atunci cand ni-l oferi cu munca ta...
Ma bucura ca scrii si fa-o, ne pasa sa stim ce e in mintea si inima ta pentru a sti cum, cand sa fim aproape unii de altii sa ne sustinem ca oameni...
va fi bine, vei vedea...
Draga Bogdan,
Pe masura ce vad ca post-urile tale cu titlul "SUA/America", etc, se inmultesc, pot sa realizez cat de mult te apasa decizia pe care trebuie sa o iei..
Am incercat sa ma pun in locul tau si sa ma gandesc ce as face, daca m-as afla in situatia ta, acum, intr-o situatie in care inima iti spune un lucru, iar ratiunea, poate, alt lucru. M-am gandit ca daca as fi Bogdan Boanta si as alege sa plec, ce dor nebun imi va fi de toti cei dragi, insa nu ar trebui sa las acest aspect sa ma impiedice sa decid, sa merg catre un viitor mai bun, catre un vis de-o viata. Trebuie sa te gandesti ca oriunde te vei afla, ai tai dragi intotdeauna vor fi cu tine, spiritual vorbind, si chiar si-asa, exista atatea cai de a-i avea cumva, aproape...
De ce sa respingi aceasta oportunitate, fara macar sa fii incercat? Apoi vei fi "bantuit" de intrebari de genul: "Dar daca acceptam, oare ar fi fost bine, oare eram fericit? Daca mergea, mi-as fi vazut visul implinit, i-as fi facut pe cei apropiati si pe cei care ma admira si mai mandri de mine, decat i-am facut deja". De ce sa se ajunga aici, la aceste intrebari, cand ai putea macar sa incerci? Pentru ca indiferent daca va fi okay sau nu, acasa intotdeauna vei fi primit cu aceeasi dragoste, pentru public intotdeauna vei ramane acel Bogdan Boanta plin de trairi frumoase, de cuvinte dulci, un dansator desavarsit. Altii poate ar da orice sa aiba parte de o astfel de sansa...gandeste-te...Exista o vorba in popor, poate vei rade, dar cred ca se pliaza perfect pe cazul tau, acum: "Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista", asta insemnand, din punctul meu de vedere, ca talent ti-a dat din belsug, dar nu mai tine de EL sa ti-l dezvolte si sa ti-l puna la incercare, ci doar de TINE!
Bogdan, indiferent de decizia pe care o vei lua, noi, cei care te apreciem, vom fi aici, mereu, sa te sustinem si sa fim alaturi de tine, fie la bine, fie la greu.
Sper din inima sa te lumineze Bunul Dumnezeu si sa fii convins ca orice ai decide si oriunde te-ai afla, vei ramane acelasi pentru noi, cei de acasa, si ca intotdeauna vom fi mandri de tine!
Nu uita sa ne aduci si noua la cunostinta decizia ta, atunci cand va fi luata, doar pentru a stii de tine si a iti fi alaturi, ai grija de tine, odihneste-te, si chiar cu pretul de a fi o data macar, egoist, gandeste-te doar la tine, la sansa ta si ce ar putea sa insemne aceasta pentru tine, ca om si ca dansator.
Te pupacesc cu aceeasi senzatie de a te fi cunoscut de-o viata,
Anisia
P.S: Sa nu cumva sa indraznesti sa pleci fara sa imi dai autograful promis :)):*
"If you have no hope, INVENT!" Viata este una singura...traieste-o asa cum vrei! Daca ai simtit vreodata ca vrei sa pleci in America, pleaca! Nu exista vis neimplinit, in schimb exista vis abandonat :).
Am vazut ca esti un om care lupta pentru ceea ce isi doreste si ceea ce iubeste. De ce sa renunti acum? think about it :)
Probabil, ai luat deja o decizie, avand in vedere ca posturile sunt din octombrie, si sunt sigura ca ai luat decizia corecta!
Trimiteți un comentariu