passion makes you fearless
miercuri, 17 noiembrie 2010
November
luni, 1 noiembrie 2010
Noiembrie…
Îmi vine să mă opresc aici şi să se subînţeleagă tot...
Iubesc şi ador această lună... Poate că din mai multe motive, însă unul este foarte întemeiat... Acum ceva ani (parca au trecut atât de mulţi) acest cuvânt, nume pe atunci, mi-a adus una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii, o bucurie pe care nu am să o uit niciodată. Mi-a adus o fericire cum nu aş fi crezut vreodată, o bucurie cum nu mai trăisem până în acel moment, nişte clipe de neuitat care se păstrează în inimă, în primul rând, şi apoi într-un "caiet prăfuit, uitat sau ascuns pe rafturi vechi", prăfuite de timp, experienţe, amintiri, ani de dor... Este una dintre acele luni care mi-a marcat viaţa pentru totdeauna. Pe fiecare dintre noi ne marchează anumite chestii, lucruri, experienţe. Pe mine, unul, m-a marcat şi mă marchează de fiecare dată tot ce are legătură cu acest cuvânt despre care încerc , cu greu, să vorbesc...
Din anumite motive, care nu au legătură cu cele personale, nu cred că pot spune mai mult. Şi asta din cauza că în viaţă, există lucruri despre care nu poţi să vorbeşti, oricât de mult ai vrea şi oricât de mult te-ai chinui.
Pur şi simplu, cuvintele nu vor să iasă la suprafaţă. Parcă am fi prizonieri ai cuvintelor, ai sentimentelor, prizonieri ai inimii şi oricât am încerca să ne descătuşăm, nu reuşim.
Şi poate totuşi e mai bine aşa, poate e mai bine să nu poţi să spui totul, poate e bine ca unele lucruri să nu iasă dinlăuntru pentru că astfel îşi păstrează farmecul. Sau poate ne este atât de frica să le lăsam să iasă încât ne imaginăm că ar putea ieşi pentru totdeauna şi vor pleca, departe, împreună cu toate amintirile şi am rămâne goi. Poate ne e frică să rămânem singuri şi atunci preferăm să tăcem, să nu pierdem nimic din noi pentru că oricât de singuratici am fi, amintirile sunt printre puţinele lucruri care ne sunt alături în orice situaţie. "Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc..." :)
Nu am să spun că mă chinuie, însă cu siguranţă nu-mi dau pace şi în fiecare an, în această lună, ceva se petrece undeva, ceva reînvie undeva, ceva iese la lumină, ceva precum un vampir ce simte nevoia să se hrănească pentru a mai trece peste încă o noapte. Ciudat este că acest vampir îşi face apariţia numai acum, în rest, nu vrea niciodată nimic. Cât de ciudat să fie? Şi totuşi, să nu o mai lungesc...
Vreau doar să spun cuiva: "Îţi mulţumesc şi îmi e dor de tine în fiecare Noiembrie. În fiecare an, ceasul se opreşte când intră în luna noiembrie a oricărui calendar"...
Şi, ca să fie în ton, ascultaţi: Paula Cole cu o melodie de pe coloana sonoră a filmului “Sweet November”.